Obiectivul 5. Îmbunătăţirea sănătăţii materne

Analiza situaţiei

    Nivelul mortalităţii materne reflectă, atît calitatea sistemului de ocrotire a sănătăţii în ansamblu cît şi gradul de orientare a acestuia către necesităţile mamei şi ale copilului: accesul la asistenţă medicală specializată, diminuarea riscului sarcinii şi al naşterii, ameliorarea sănătăţii generale a mamei şi copilului şi, prin extindere, statutul social şi economic al femeii.

    În ultimul deceniu coeficientul mortalităţii materne în Republica Moldova este în descreştere, dar el rămîne mai înalt decît în alte ţări europene. În anul 2002 coeficientul mortalităţii materne constituia 28 decese la 100000 de născuţi-vii, acest nivel menţinîndu-se relativ înalt din cauza complicaţiilor sarcinii, precum şi a complicaţiilor la naştere şi/sau în perioada postnatală. Micşorarea mortalităţii materne se datorează implementării "Programului naţional de ameliorare a asistenţei medicale perinatale în anii 1997-2002", ameliorării serviciului de planificare familială, sporirii responsabilităţii faţă de conduita sarcinii din partea obstetricienilor-ginecologi şi a femeii faţă de propria sănătate şi soarta propriului copil.

    Nivelul relativ înalt al mortalităţii materne din Republica Moldova este cauzat de un ansamblu complex de factori socio-economici şi medicali, principalii din ei fiind şomajul, condiţiile neadecvate de muncă ale femeilor, violenţa în familie, morbiditatea, avorturile etc.

    Practica vicioasă de angajare a femeilor la munci cu condiţii nocive şi chiar extrem de periculoase pentru sănătatea reproductivă, fapt ce le expune pe viitoarele mame la eforturi fizice şi psihice extenuante, la temperaturi înalte sau extrem de scăzute, concentraţii inadmisibile de substanţe chimice etc. Angajarea multor femei, mai ales din mediul rural, la munci ocazionale sau sezoniere, lipsesc, în unele cazuri, viitoarele mame de asistenţă socială garantată de către stat: compensaţiile şi înlesnirile cuvenite celora ce activează în condiţii dăunătoare de muncă, concediile în caz de boală, concediile de maternitate. Continuă atragerea femeilor gravide la munci legate de creşterea şi prelucrarea tutunului, fapt ce are consecinţe grave atît pentru sănătatea femeii, cît şi cea a copilului.

    Lipsa transportului, imperfecţiunea mijloacelor de telecomunicaţii, deteriorarea bazei materiale a instituţiilor medicale, lipsa acută de cadre medicale, mai ales în localităţile rurale, au condus la faptul că, foarte des, supravegherea sarcinii este asigurată numai de moaşă sau de medicul de familie.
Una din problemele medico-sociale ce afectează foarte grav sănătatea maternă este frecvenţa înaltă a avorturilor. Astfel, pe parcursul anilor 1995-2002 numărul avorturilor ce revin la o naştere a fost de 0,8, iar întreruperile de sarcină circa 50 de cazuri la 1000 de femei de vîrstă reproductivă. Este alarmant faptul că tot mai multe avorturi se înregistrează la minorele de pînă la 15 ani (0,15%), fetele şi femeile de la 15 la 19 ani (10%). Aceste date evidenţiază încă o dată necesitatea implementării metodelor moderne de planificare a familiei, de perfecţionare a cursurilor şcolare de educaţie pentru sănătate.
   

O piedică serioasă în ameliorarea sănătăţii materne o reprezintă morbiditatea femeilor de vîrstă reproductivă. Din numărul total de bolnavi de tuberculoză, 31,4% sînt femei, iar 67,7% dintre ele sînt de vîrstă fertilă. Cu regret, 17,5% din bolnavii de alcoolism depistaţi sînt femei.

    Creşte morbiditatea de cancer, inclusiv al organelor genitale. Cancerul glandei mamare se situează pe primul loc în mortalitatea de cancer la femei (19-25%).

    Analiza mortalităţii materne prin risc obstetrical direct din perioada anilor 1990-2002 evidenţiază faptul că în circa 50% din cazuri mortalitatea maternă putea fi evitată, în 43% din cazuri - condiţional evitată şi numai în 7% din cazuri moartea a fost inevitabil cauzată de survenirea complicaţiilor severe imprevizibile şi incurabile. S-a constatat că în 32% din cazurile de deces, gravidele nici nu erau luate la evidenţă, în 35% din cazuri - au fost puse la evidenţă abia după săptămîna a 14-a şi doar în 33% de cazuri femeile însărcinate au fost luate la evidenţă în termenele stabilite.

    Statisticile medicale relevă faptul că majoritatea decedatelor provin din localităţile rurale (58%), care se caracterizează printr-o calitate mai joasă a serviciilor medicale specializate şi printr-un nivel mai înalt al sărăciei.
Sarcini pe termen lung, pînă în anul 2015   

    Reducerea cu 3/4 către anul 2015 a coeficientului mortalităţii materne prin eşalonarea în timp după cum urmează: pînă în anul 2006 rata mortalităţii materne va fi redusă pînă la 23, în anul 2010 - pînă la 21, iar în anul 2015 - pînă la 13,3 decese la 100000 de născuţi-vii.
Obstacole

Principalele obstacole în realizarea sarcinii preconizate sînt:
accesul redus al multor femei la serviciile medicale specializate de calitate, în special al femeilor din localităţile rurale şi al celora din familiile defavorizate;

supravegherea slabă a evoluţiei sarcinii, cauzată atît de unele imperfecţiuni ale sistemului de ocrotire a sănătăţii (amplasarea neuniformă a serviciilor medicale specializate, managementul financiar inadecvat, lipsa cadrelor de calificare înaltă, dotarea insuficientă cu utilaj modern), cît şi de sărăcia, iresponsabilitatea şi/sau analfabetismul sanitar al unor familii;

rata înaltă a avorturilor, accesul redus al femeilor ce provin din localităţile rurale şi din familiile sărace la programele de planificare a familiei;

lacune ale infrastructurii generale (transport, comunicaţii, centre educaţionale) şi specifice medicale (subdiviziuni specializate în instituţiile medicale, dotare, personal calificat şi bine motivat, medicamente, sînge, sistem informaţional medical);

imperfecţiunea cadrului legislativ referitor la condiţiile de muncă şi asistenţa socială acordată femeilor gravide, care admite angajarea femeilor gravide la munci legate de creşterea şi prelucrarea tutunului.

Acţiuni pe termen lung, pînă în anul 2015:

regionalizarea asistenţei medicale specializate prin alocarea de fonduri, necesare pentru reabilitarea şi restructurarea maternităţilor din toate centrele raionale şi oraşele mici;

redresarea cît mai urgentă a serviciului de colectare a sîngelui, pentru a acoperi necesităţile maternităţilor în plasmă proaspăt congelată şi alte preparate sangvine;

extinderea capacităţilor de spitalizare a gravidelor în centrele specializate ale ţării, în special, în secţiile patologie obstetricală, în mod planic, conform criteriilor de referinţă a maternităţilor;

reducerea ratei avorturilor prin popularizarea în mass- media şi educare sanitară a necesităţii de utilizare a mijloacelor moderne de contracepţie şi de combatere a avorturilor empirice;

implementarea metodelor de avort, recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii;

reducerea naşterilor în afara instituţiilor medicale specializate prin dezvoltarea infrastructurii, utilizarea mai eficientă a fondurilor comunitare şi alfabetizarea sanitară a gravidelor;

implementarea conceptului de audit în evaluarea mortalităţii materne şi a cazurilor de complicaţii grave, de proximitate, care cu probabilitate mare ar fi condus la deces;

perfecţionarea managementului sanitar în scopul eficientizării activităţilor legate de îmbunătăţirea sănătăţii materne: cuprinderea în evidenţă a femeilor gravide în termenele stabilite; coordonarea activităţilor medicilor de familie şi ale consultanţilor specializaţi, extinderea schimbului de informaţii medicale între centrele medicilor de familie şi staţionarele obstetricale;

îmbunătăţirea mecanismelor de monitorizare a sectorului formal în vederea depistării cazurilor, interzicerii şi retragerii din muncă a minorelor angajate sub vîrsta minimă de angajare.