Obiectivul 4. Reducerea mortalităţii copiilor

Obiectivul 4. Reducerea mortalităţii copiilor

Analiza situaţiei

    Analiza evoluţiei coeficientului mortalităţii infantile demonstrează că pe parcursul anilor 1990-2003 acest indicator a avut fluctuaţii semnificative, în ultimii ani atestîndu-se reducerea ei pînă la valoarea de 14,4 decese la 1000 de născuţi-vii. În pofida acestei scăderi, comparaţiile făcute în baza datelor din Human Development Report 2001 indică faptul că situaţia în ceea ce priveşte mortalitatea infantilă rămîne destul de gravă.

    Pe parcursul anilor 1990-2003, principalele cauze de deces ale copiilor cu vîrsta de pînă la un an au fost complicaţiile din perioada perinatală, urmate de anomaliile congenitale, maladiile respiratorii, accidentele şi intoxicaţiile, bolile infecţioase şi cele parazitare. Accentuăm că în ultimii ani, cota parte a anomaliilor congenitale în structura decesului infantil a depăşit-o pe cea a cauzelor perinatale. A crescut, de asemenea, mortalitatea infantilă provocată de leziunile traumatice şi de otrăviri, fapt ce denotă atitudinea iresponsabilă a unor părinţi faţă de sănătatea propriilor copii.

    În funcţie de locul de trai, pînă în anul 1998, coeficientul mortalităţii infantile în localităţile rurale a fost mai înaltă decît cea din localităţile urbane. Însă, o dată cu trecerea la o nouă formă de organizare administrativ-teritorială, situaţia s-a inversat. Coeficientul mortalităţii infantile în oraşe (15,1 de decese la 1000 de născuţi-vii în anul 2002), devenind mai înaltă decît cea de la sate (14,4 de decese  la 1000 de născuţi-vii).  

    Structura mortalităţii infantile după locul decesului (24% din cazurile înregistrate în anul 2002 au fost la domiciliu, 74% - în instituţiile medicale şi 2% -  în alt loc) demonstrează că unii părinţi nu manifestă grija cuvenită faţă de copii, alţii nu cunosc semnele de pericol în caz de îmbolnăvire a copiilor, iar calitatea asistenţei medicale acordată familiilor aflate în dificultate este insuficientă.

    Evoluţia coeficientului mortalităţii copiilor de vîrstă de pînă la cinci ani indică o creştere alarmantă în anii 1993-1996, urmată însă de o reducere a indicatorului respectiv în anii 1999-2002. Datorită implementării mai multor programe ce ţin de îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei, în anul 2002 s-a înregistrat cea mai joasă valoare a coeficientului mortalităţii copiilor de vîrstă pînă la cinci ani - 18,3 de decese la 1000 de născuţi-vii.

    În  structura mortalităţii copiilor în vîrstă de pînă la cinci ani prevalează accidentele, intoxicaţiile, bolile aparatului respirator, anomaliile şi tumorile. În ultimii ani se atestă o reducere a numărului de decese, provocate de bolile aparatului respirator şi de anomalii, însă creşte numărul deceselor din cauza tumorilor. Cu regret, tot mai frecvent, copiii sînt expuşi mai multor factori de risc: gradul înalt de poluare a mediului înconjurător, alimentaţia insuficientă, nerespectarea regulilor de igienă, necunoaşterea de către părinţi a cerinţelor unui mod sănătos de viaţă.

    Unul din factorii decisivi, care contribuie la consolidarea sănătăţii copiilor este vaccinarea. În ţara noastră, începînd cu anul 2001, practic toţi copiii (99,4%) sînt vaccinaţi împotriva rujeolei, sarcina respectivă în acest domeniu fiind deja realizată.

Sarcini pe termen lung, pînă în anul 2015:

reducerea cu 2/3 către anul 2015 a coeficientului mortalităţii pînă la 5 ani.

Se preconizează ca pînă în anul 2006 coeficientul mortalităţii copiilor cu vîrstă mai mică de 5 ani să fie redusă la 15, în anul 2010 - pînă la  11,9,  iar în anul 2015 - pînă la 8,4 decese la 1000 de născuţi-vii.

Această sarcină include şi reducerea cu 2/3 către anul 2015 a coeficientului mortalităţii infantile. 

    Realizarea acestei sarcini va fi eşalonată în timp după cum urmează: pînă în anul 2006 coeficientul mortalităţii infantile va fi redus pînă la 12,1, în anul 2010 -  pînă la 9,6, iar în anul 2015 - pînă la 6,3 decese la 1000 de născuţi-vii.

Obstacole

Principalele obstacole în realizarea sarcinilor preconizate sînt:

finanţarea insuficientă a sistemului de ocrotire a sănătăţii, disproporţii în alocarea resurselor pentru instituţiile medicale în funcţie de locul amplasării acestora (urban, rural, capitală, provincie);

insuficienţa de cadre medicale calificate, în special în localităţile rurale;

infrastructura deficitară, care se manifestă prin starea precară a drumurilor, lipsa căilor de acces, lipsa ambulanţelor dotate cu echipamente medicale adecvate, absenţa mijloacelor moderne de telecomunicaţii;

accesul redus al familiilor sărace la serviciile medicale de calitate, existenţa cazurilor de plăţi neoficiale pentru serviciile medicale, costul ridicat al medicamentelor de primă necesitate;

ineficienţa mecanismelor de control al calităţii serviciilor medicale acordate, imperfecţiunea mecanismelor de promovare şi de remunerare a cadrelor medicale în funcţie de performanţe;

gradul înalt de poluare a mediului înconjurător, alimentaţia insuficientă, nerespectarea regulilor de igienă;

nivelul redus de instruire comunitară, necunoaşterea de către părinţi, în special în cazul familiilor defavorizate, a cerinţelor unui mod sănătos de viaţă.

    Acţiuni pe termen lung, pînă în anul 2015:

implementarea programelor naţionale de asistenţă în planificarea şi protejarea sănătăţii reproductive, conduitei integrale a maladiilor, de ameliorare a asistenţei medicale perinatale şi de imunizare a populaţiei. Reducerea numărului de naşteri a copiilor cu greutate foarte mică şi crearea condiţiilor de supravieţuire a acestora;

crearea condiţiilor de supraveghere şi asistenţă perinatală, de eliminare a riscurilor în primii ani de viaţă; elaborarea şi implementarea criteriilor şi metodologiei de evaluare a riscurilor în sarcină, naştere, la nou-născuţi şi la copiii de vîrstă de pînă la 5 ani;

ruirea şi antrenarea personalului medical de specialitate în implementarea noilor tehnologii cost-efective de profilaxie şi tratament a maladiilor la copii;

consolidarea capacităţilor instituţionale ale sectorului medical prin adaptarea capacităţilor existente la situaţia demografică şi specificul zonelor de reşedinţă;

elaborarea şi implementarea unor mecanisme de asistenţă socială a familiilor tinere aflate în dificultate, extinderea categoriilor de servicii medicale de calitate, acordate acestor familii;

atragerea părinţilor în activităţile de instruire privind măsurile profilactice preconcepţionale, planificarea familiei, cunoaşterea semnelor de pericol, îngrijirea şi educarea copiilor.