Protocoale clinice naţionale
Protocoalele clinice naţionale (în continuare - Protocoalele) sunt elaborate în baza Ghidurilor internaţionale bazate pe dovezi a eficacităţii clinice şi, în acelaşi timp, şi economice. Ele sunt instrumente pentru luarea deciziilor clinice, ultimele fiind deseori destul de dificile.
În ţările avansate toate manevrele şi întreaga conduită medicală se desfăşoară conform unor baremuri clare şi detaliate.
Departe de a risca să conducă la uniformitate, Protocoalele urmăresc să stabilească o „stacheta calitativă" sub care nu este permis a se coborî. Deasupra acestui minimum calitativ îşi află locul creativitatea şi iniţiativa medicului.
Deci, departe de a încorseta gîndirea medicală, raţionamentul clinic, Protocoalele îl ajută pe medic să acţioneze de la un standard de calitate obligatorie „în-sus".
Protocoalele sunt rodul unei largi consultări cu colegi de prestigiu din toată ţara şi se bazează pe o bibliografie adusă la zi. Acest lucru le conferă şi flexibilitate, Protocoalele, în aşa fel, pot fi oricînd, după necesitate, adaptate, modernizate, revizuite.
Ele au un dublu efect benefic: pe de o parte conferă pacienţilor un standard calitativ (optim), indiferent de eşalonul medical căruia i s-au adresat, iar pe de alta parte, conferă medicului o protecţie (de care va fi tot mai mare nevoie în viitor).
Protocoalele trebuie utilizate, atît de către medicii practicieni, cît şi de managerii instituţiilor medico-sanitare, cadrele didactice, studenţi, rezidenţi, economişti, viitorii auditori medicali şi alţi specialişti. Ele, fiind implementate, vor contribui substanţial la îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale.
În baza lor instituţiile medico-sanitare elaborează Protocoale clinice instituţionale şi Protocoale clinice a locului de lucru.
